În amfiteatrul Colegiului Național “Nicu Gane”, un grup de inimoşi elevi din clasa a XII-a F au demonstrat un adevăr posibil şi au rezolvat o dilemă: legendele şi miturile pot sta la temelia unor realităţi istorice, ştiinţifice ori tehnice. În fond, deplasarea covorului fermecat, zborul calului năzdrăvan cu viteza vântului sau a gândului, călătoria spre tărâmul tinereţii veşnice, toate şi multe altele au anticipat fundamentele gândirii ştiinţifice, ale inventivităţii şi ale creativităţii.
Tema proiectului – Cum ar fi putut Arhimede să aprindă corăbiile romane – a avut componentă multidisciplinară: istorie, matematică, fizică, chimie, tehnologie, informatică, literatură, mitologie. Ne-am organizat echipa la sugestiile domnilor profesori. Documentare şi apoi muncă riguroasă. Am realizat părţile în Word, PowerPoint şi, în final, am susţinut public proiectul.
Arhimede, cea mai strălucită minte a antichităţii, a fost şi un nemaipomenit strateg militar, inginer şi executor al maşinilor de război care ar fi pregătit cu precizie ştiinţifică şi tehnică oglinzile care să aprindă corăbiile comandantului roman Marcellus în anul 212 î.e.n.. Negreşit că arma lui a fost lentila convergentă. Se poate ca scuturile din bronz şi cupru, fin polizate, să fi putut concentra razele soarelui. Acestea ar fi acţionat colectiv ca o oglindă parabolică sau ca un cuptor solar.
De altfel, problema a stat în atenţia comunităţii ştiinţifice internaţionale. Raportul dintre aproapele şi departele, respectiv distanţa oglindă–ecran sau soldat–corabie a fost calculată cu maximă precizie în 1973 de către filosoful grec Sakkos ce a reuşit experimentul. Fizicianul grec a folosit 70 de soldaţi echipaţi cu câte o oglindă metalică de cupru cu dimensiunile: 90×150 cm2 ce au dirijat fasciculul luminos reflectat spre o copie a unei corăbii de lemn aflată la 200 metri de mal, ceea ce a dus la aprinderea corăbiei în câteva secunde.
Cealaltă ipoteza că 392 de soldaţi echipaţi cu oglinzi plane ar fi trimis fascicule luminoase concentrate în aceeaşi zonă aprinzând corăbiile am demonstrat-o prin calcul matematic având cauzalitate fizică şi motivaţie chimică.
Victoria s-a datorat capacităţii militare a savantului siracuzian. Soarta lui Arhimede a fost însă tragică. În neorânduiala de după victorie, romanii au pătruns în cetate. Marcellus a ordonat ca savantul să fie protejat, dar un soldat, nedându-şi seama de valoarea bătrânului ce făcea o demonstraţie pe nisip, l-a ucis pe cel ce-şi apăra cercetarea: non tangere circulos meos!
Vicleşugul Calului Troian a dus la distrugerea Troiei. Barbaria romanului a adus moarte celei mai luminate minţi a antichităţii. Şi totuşi, câte şi câte invenţii de la Arhimede a moştenit omenirea: legile fundamentale ale pârghiilor şi scripeţilor, legile de bază ale hidrostaticii şi plutirii corpurilor, roata dinţată, şurubul fără sfârşit şi catapulta. Părinte al mecanicii având contribuţii majore în statică, matematician, astronom, filosof, inginer, strateg militar şi figură ilustră a antichităţii.
Demonstraţia noastră este doar un punct de vedere pe care îi puteţi îmbrăţişa sau căuta alte explicaţii sau cauzalităţi. În euforia momentului şi a demonstraţiei noastre, avem tăria de a striga Evrika!, noi, cei din clasa a XII-a F, încurajaţi de profesorii noştri Liliana Oniciuc şi Sorin Gafencu, după care semnăm cu gratitudine: Bobu Vasilica Carmen, Brădăţanu Mădălina, Gogu Loredana, Guţă Roxana, Moroşanu Theodora Ruxandra, Pavăl Andreea, Pavăl Laura, Tanasă Mădălina, Tanasă Sorina şi Murariu Vlad, mulţumind asistenţei formate din elevii claselor a X-a F, a X-a G, a XI-a C, şi a XII-a G.
Postat în:Învăţământ Tagged: Învăţământ, Colegiul Nicu Gane, evrika
